Adrian Ciocălău

There is no hope for the taxi drivers…

Sâmbătă seara, aproximativ ora 23. De la Modarom taxi-urile pleacă pe bandă. Ne aliniem și ne urcăm în prima mașină care înaintează spre noi. Un Renault Megane tunat cu stickere.

 

Din mașină muzica urlă tare prin geamul deschis de pe partea șoferului. Deschidem portierele, muzica răsună asurzitor iar șoferul – în jur de 30 de ani – se îndură și reduce doar un pic volumul. Se termină arhi-cunoscuta piesă de la Evanescense și profitând de pauza dintre melodii strigăm repede destinația. Pe Rock FM începe „Turn the Page”.

Mașina demarează în trombă, viraj dreapta trei, apoi jar pe Eroilor spre Dramatic. Foarte aglomerat, multe taxi-uri, se schimbă benzile în draci, aiurea, fără semnalizare. Ne ținem bine de banchetă, n-am apucat să ne cuplăm centurile de siguranță. Băiatu’ o calcă bine de tot, nu-mi dau seama dacă semafoarele erau pe intermitent deja sau a prins verdele dar suntem deja la Hidro, pe 6 benzi. Începe slalomul cu frâne violente în spatele celor din față.

Nu mai rezist și strig către el: „Auzi, să știi că nu ne grăbim deloc. Mergem acasă!”. Zăresc un rânjet în retrovizoare și vine răspunsul: „Da, dar eu daaaa….”. Rămân mască și-i zic:

Bine, dar noi suntem clienții și cred că firesc e ca noi să avem o experiență plăcută așa că te rog să mergi mai încet. Și dacă tot veni vorba de experiența clientului într-un taxi, nu crezi că era firesc să ne întrebi dacă ne deranjează muzica?

Răspunsul vine din nou pe un ton la fel de idiot: „Da’ ce, nu vă place muzica bună?” Îi răspund: „Prietene, ascult Metallica de la Kill’em All și Ride the Lightning dar asta n-are nicio legătură cu ce vorbim noi aici”.

Tăcere… probabil se gândea despre ce naiba vorbesc. I-am spulberat ideea că dacă ascultă Rock FM la maxim pare suficient de cult. Se gândește o clipă și-mi răspunde:

Da’ de ce n-ați luat un UBER, că am auzit că ei sunt minunați (citat aproximativ din memorie). Chiar… mă gândeam să mă bag și eu  la UBER să nu le mai îngraș conturile patronilor de taxi!

De data asta rămân eu mască. Din nou îl dezamăgesc și-i zic: „Prietene, dacă te muți la UBER cu tot cu atitudinea și comportamentul ăsta, atunci e o problemă.”

Ajungem la adresă, oprește ceasul, îi dau zece lei și coborâm. Pleacă cu scârțâit de roți, mândru ca un păun.

There is no hope for the taxi drivers…

VN:F [1.9.22_1171]
Ți-a plăcut această postare? Dă-i un vot!
te rog să aștepți...
Rating: 5.0/5 (1 vote cast)