Modelul românesc de business? Profit cu orice preț!

Să zicem că ești un acționar important și deții mai multe hoteluri pe litoralul românesc. Și, firesc, vrei să faci profit. Ce faci? Te asiguri că ai renovat hotelurile, că ai condiții de cazare și servicii foarte bune și un raport preț/calitate excelent? Aiurea! Aplici modelul românesc de business!

Mai exact: ai un hotel din cele câteva pe care le deții care are condiții bunicele de cazare, servicii ok, un raport preț/calitate foarte bun și notorietate în rândul turiștilor. Toată lumea vrea o cameră aici, dar aproape nimeni la celelalte hoteluri pe care le deții și unde n-ai investit mai nimic, n-ai renovat, n-ai angajat personal competent, etc. Ce faci? Aplici modelul de succes de la primul hotel și la celelalte? Aiurea! Ești „băiat deștept” și vrei să umpli toate hotelurile fără effort și cheltuieli! Așa că, bine merci, confirmi că ai camere disponibile la hotelul mult-căutat deși ești conștient că numărul de camere e limitat și cererea foarte mare. Nici măcar nu mai numeri câte camere ai, orice rezervare vine o dai în disponibil. Să intre banii! Ne descurcăm noi cumva…

Problema e că turistul, de multe ori după un drum solicitant de câteva ore, ajunge la hotel și – surpriză! – hotelul zice: ”Ne pare rău! Nu mai avem camere! Dar vă mutăm gratuit la un alt hotel din „lanț”!” Aceeași clasificare, deci aparent legal (n.r. zic „legal” pentru că situația de „overbooking” poate apărea accidental la orice hotel și se rezolvă în acest mod). Omul ajuns deja la fața locului ce să mai facă? Decât să doarmă pe plajă cu toată familia, înjură pe toată lumea, în special agenția de turism de unde a cumpărat (și care nu are nicio vină!) și acceptă alternativa de căcat ce i se oferă bagă pe gât. Bingo! Marele proprietar de hoteluri are turiști și la bombele pe care nu le vrea nimeni! Fără să investească bani în condiții de cazare decente, servicii mai bune, marketing, promovare, etc.

Nu contează că-i pui într-o situație jenantă pe toți ceilalți: turist, hotel, agenție de turism. Contează să iasă banul! Fără scrupule! Ce facem anul viitor? Lasă că ne descurcăm noi, că suntem „băieți deștepți”!

Cam ăsta e modelul de business românesc… Și încă funcționează.