De multă vreme mă bate gândul să scriu un articol despre „personal branding” (din nou e expresie pe care nu cred că ai cum să o traduci în limba română). Nu că aș fi mare specialist în așa ceva. Mă gândesc doar că aș putea ajuta pe unul sau altul cu câteva sfaturi. Și mă știți… sunt un suflet mare… Pâinea lui Dumnezeu!

De fapt dacă stau bine să mă gândesc, nici măcar nu va fi un articol despre personal branding. Dacă vă interesează așa ceva, vă recomand să-l citiți pe cel scris de Traian Bădulescu. Mie mi-a plăcut și zice acolo cam tot ce trebuie să știți despre acest subiect. În plus pe Google găsiți o sumedenie de alte articole despre acest subiect. „Nevoia” mea de a scrie despre personal branding a plecat de la teancurile de CV-uri care mi-au trecut prin față în ultimul timp. Poate știți deja, viaRomania e în căutarea unui agent de turism, am mai avut un post disponibil pentru un alt proiect, etc. În fine, am fost nevoit să mă uit peste zeci de CV-uri și să încerc să găsesc oameni pe care să-i chem la o discuție în vederea unei colaborări. Și mi-am dat seama că suntem o nație de proști, semi-analfabeți, fudui dar cu pretenții de genii neînțelese… Așa că m-am hotărât să scriu un mic ghid despre…

Ce să faci pentru a nu fi catalogat drept idiot

„Haina face pe om”, ”prima impresie contează” și alte dume de genul ăsta pot contura o introducere la ce vreau să zic aici. Dacă îți pasă cum te percep ceilalți (și ar trebui să-ți pese, mai ales atunci când îți cauți un loc de muncă) atunci ar fi bine să lucrezi un pic la imagine. La „brandul personal”. Nu, nu sunt un superficial! Îmi place să cred că nu cad pradă ușor primului impuls și acord tuturor șansa de a-mi demonstra că au ceva creier și personalitate. Dar fie că ne place, fie că nu, cei din jurul nostru își formează o imagine despre noi după ce îi lăsăm noi să vadă.

Atunci când am, sau urmează să am, o relație cu cineva – fie că e vorba de un posibil parteneriat de afaceri, un viitor angajat, cineva care mă invită la un eveniment, etc. – încerc să obțin un minim de informații despre el/ea. Cum? Prin ceea ce respectivul sau respectiva îmi arată (un email, un CV, un telefon) și ulterior, dacă mai e cazul, prin propriile mele eforturi.

Concret: atunci când urmează să angajez pe cineva, primul lucru pe care îl fac – evident – este să-i citesc CV-ul. Adică informația pe care el/ea mi-o oferă benevol. Dacă ceea ce văd în CV trece de primul filtru, urmează căutarea pe Facebook. 99% dintre cei care mi-au trimis un CV în ultimul an, au cont pe Facebook. 99% dintre ei au contul public. Câțiva dintre ei au cont pe LinkedIn (din start iau asta ca pe un plus). Toate astea: CV-ul, contul de Facebook, „urmele” pe care le lași online, impresiile pe care le lași pe unde treci, toate contribuie la brandingul personal. Adică imaginea pe care ceilalți o au despre tine, urmare a eforturilor pe care le faci, sau dimpotrivă, a lipsei lor.

În sfârșit, după această introducere extrem de lungă urmează sfaturile:

1. Adresa de email contează. Alege un nume de cont decent!

Exact, adresa de email contează. Am văzut zeci de CV-uri care aveau trecute la adresa de email tot felul de ciudățenii de genul „blondypissy99”, „toogood4you”, „mariidulcyka”, etc. La naiba! Adresa de email nu costă! E gratis! Alege naibii ceva normal, omenesc! Te cheamă George Popescu? Fă-ți un cont de email „george.popescu@cevreitu.com”! E deja folosit? Mai adaugă ceva – george.popescu87@cevreitu.com! Mai scoate ceva – g.popescu@cevreitu.com! Fă cumva să arate decent!

Ai prea mulți amici care îți scriu deja la adresa tâmpită pe care o ai din clasa a V-a? Să fii sănătos! Folosește-o în continuare. Dar fă-ți și un cont decent pentru lucrurile serioase! Și încearcă să nu folosești acest cont pentru abonare la pornache, cancan.ro și alte „guilty pleasures” pe care le ai și care nu mă interesează. Eventual nici la contul de Facebook, dacă vrei mai multă discreție. În caz că nu știai, pe Facebook poți căuta după adresa de email!

2. Citește-ți CV-ul înainte de a-l trimite undeva!

Tind să cred că unii sunt atât de proști încât nu-și citesc nici măcar o dată propriul CV… Altfel nu-mi explic! Greșelile de gramatică, literele mâncate și alte minuni de genul ăsta n-au ce căuta acolo! Dacă nu ești în stare ca măcar în CV să scrii corect gramatical atunci ești prea prost să speri la un job „de birou”. Caută-ți ceva de lucru unde nu ți se cere CV. Dă cu mătura, bidineaua, mistria, cheia franceză, tunde oameni, fă unghii, masaj, sex oral, orice vrei tu și te pricepi.  Aș mai avea și alte sfaturi legate de scrierea unui CV dar nu vreau să intru în chestiuni de finețe…

3. Fă-ți profilul de Facebook privat, sau și ai grijă ce postezi!

Eu recomand tuturor să-și facă profilul de Facebook privat astfel încât doar cei care sunt în cercul de prieteni să aibă acces la informațiile pe care le postează. Primul lucru pe care îl face un angajator după ce îți citește CV-ul e să te caute pe Facebook. Are deja adresa ta de email și dacă ai folosit-o și la contul de Facebook (ce ziceam mai sus?) sunt 100% șanse să te găsească foarte ușor. 99% dacă ai folosit altă adresă. Te va găsi oricum. Așa că ai două variante: ori îți faci profilul privat ori ai mare grijă ce postezi. Știu că ești mândru că ai dat gata 3 sticle de Jack și ai dansat din buric pe mese, ți se pare haios și vrei ca toată lumea să vadă asta, dar ma bine abține-te! Știm că ești o bombă sexy și mor toți bărbații după tine, așa că ai postat zeci de poze „duck-face” și alte poziții incitante, dar în afara cazului în care vrei să te angajezi curvă hostesă sau dansatoare în club, mai bine abține-te. Indiferent ce faci cu viața ta privată, crede-mă, e mai bine să ții totul cât mai ferit de „publicul larg”. Poate tu chiar ești o bunăciune deșteaptă. Lasă-ne plăcerea să descoperim prima oară că ești deșteaptă… e mai cu preludiu…

4. Google Yourself

Adică mergi pe www.google.ro, scrie-ți numele complet în căsuța aia și apasă „Căutare Google”. Repetă acțiunea și cu adresa ta de email. Vei fi uimit cât de multe pot afla ceilalți despre tine cu o simplă căutare! Orice ai pus vreodată pe net va fi acolo: postările de pe blogul personal, comentariile de pe alte bloguri, postările din forum-uri, anunțul prin care îți căutai nevastă la matrimoniale, filmele postate pe YouTube, etc. Cu cât ai un nume mai comun, cu atât sunt șanse mai mari „să te pierzi în mulțime”. Nu risca totuși… Ai grijă ce scrii, unde scrii și fă-o doar dacă crezi cu adevărat că nu-ți va dăuna cândva. Toate informațiile pe care cineva care te caută pe Google le găsește despre tine contribuie la al tău „personal branding”. Dacă ai pus comentarii „fără număr, fără număr” la clipurile cu Guță de pe YouTube și ai postat zeci de poze cu Logan-ul tunat de prost gust pe forum-urile de tuning, atunci ești automat un „țăran manelist”. Dacă scrii peste tot că fostul tău șef e un bou ordinar și „mă-sa-i curvă„ atunci ești un „scandalagiu frustrat” de care mai bine te ferești. Ai prins ideea?

Sper că sfaturile mele n-au făcut decât să te amuze, pentru că la urma urmei sunt doar chestiuni de bun simț, pe care orice om cu creier le urmează fără să i le fi spus cineva. Dacă le găsești utile, cu atât mai bine: urmeaza-le. O să-mi mulțumești cândva.

Și dacă crezi că exagerez când spun că ceea ce postezi pe internet face diferența între a-ți găsi un job și respectul celorlalți sau dispreț și etichete (pe care poate chiar nu le meriți), uită-te și peste acest infografic. Have fun!