… liking what you do is happiness!”
Nu știu cine a zis chestia asta, dar a fost foarte inspirat!
Ori de câte ori apuc de un proiect nou, devind obsedat de el… o fi bine, o fi rău? Câteodată mă trezesc că orele trec și am uitat și de mâncare și de apă. Aproape că fac pe mine pentru că nu mă pot ridica de pe scaun să merg la budă! Nu mai zic de programările la dentist sau alte „nimicuri” de genul ăsta.
Nu știu cum ar fi viața mea dacă aș face ceva ce nu-mi place, sau chiar ceva ce urăsc. Aud destul de des oameni care se plâng de job-urile lor. Ba e prea mult de muncă, ba șeful e un idiot, ba salariul e prea mic. Well.. eu cred că principala cauză e că nu fac ceea ce le-ar plăcea să facă. De nevoie, de frică sau pentru bani, după caz.
De nevoie, pentru că nu au găsit altceva. De frică, pentru că nu vor „să pună capăt suferinței” și să caute ceva ce i-ar face fericiți. Pentru bani, având falsa impresie că la un moment dat își vor satisface toate nevoile – vor avea casa lor, vor avea mașina mult visată, sau economiile care să-i scutească de stres – apoi vor alege să facă ce le place cu adevărat.
Am un amic pe care îl apreciez foarte mult pentru concepțiile sale despre viață și despre oameni care spune: „Până la urmă ce vrem cu toții? Timp!”
Și mare dreptate are. Atunci când faci ceva ce nu-ți face plăcere, consideri că „ai pierdut timpul”. Atunci când lucrezi cu plăcere, fie că repari o bicicletă veche, lansezi un nou website, scrii pe un blog, faci voluntariat, sau jobul tău obișnuit, timpul trecere repede, dar la sfârșitul zilei, rupt de oboseală, zâmbești.
Tu ai zâmbit în seara asta?
Comentarii recente