E clar că viitorul nu sună prea bine, contrar unui slogan publicitar care mi-a rămas în creier de ceva ani de zile. Încălzire globală, resurse naturale pe terminate, hrană insuficientă pentru o populație prea mare. Soluții? Nu prea!
Toată lumea vrea să trăiască „altfel”, să mănânce „altfel”, să-și educe copii „altfel”! Nu știu cât e modă, cât e trezire la realitate, cert e că ne dăm seama că lucrurile nu prea merg unde trebuie și avem, așa, niște spasme de altfel.
După ani de zile în care nu ne-am mișcat curul din fața monitorului, ne luăm toți biciclete (cât mai „de firmă”!) și mergem ca nebunii pe străzi, pe dealuri, până la mare și înapoi. Lucru bun, de altfel, nu zic nu!
După ce, în frenezia începutului de capitalism, când am turnat pe gât zeci de litri de suc verde, roz, galben și alte culori de la dozatoarele TEC, acum luăm cu asalt târgurile de slow-food și ne întoarcem la natură și la mâncat sănătos. Vreo două zile. Că mai mult nu ne permitem! Cumpărăm goji și alte poame minunate de pe net, la prețuri nesimțite, bem sirop de cătină, ne spălăm cu gel de duș fără parabeni, aflăm zilnic de un fruct minune care te scapă de (deja inevitabilul) cancer…
După ce am trecut de 30 de ani și poate, cu noroc și ajutor de la rude decedate sau relocate în garsoniere confort II, am reușit să ne mutăm la casa noastră, parcă ne-am dori să o ardem cât mai ECO și să ne construim o casă din baloți de paie, chirpici sau din alte chestii. Să fie cât mai ECO și să fie neapărat „sustenabilă”! Să nu mai depindem de gazul de la ruși sau să fie nevoie să exploatăm gaze de șist.
Băi, nu zic, e bine să sperăm la o viață mai bună, mai sănătoasă. Gaze de șist și aur de la Roșia Montană nu vreau nici eu. Dar… e al dracului de scumpă întoarcerea asta la natură și salvarea de planetă!
foto: http://agrointel.ro/
Tot citesc de unii și de alții care părăsesc orașul infestat și se retrag în natură. Își construiesc coliba mult visată și neapărat mega ECO, se cacă în gropi la fel de ECO și arată ca naufragiații. Pentru că e greu să te speli în lighean, să te caci în groapa din curte, să speli cu leșie ECO și să mai și arăți ca un om normal.
Să luăm o scară de bloc cu patru etaje! Cam 15-20 de apartamente în care locuiesc să zicem 40-50 de oameni? Mai mult sau mai puțin. Acum hai să zicem că ăștia toți se hotărăsc ei să trăiască mega ECO și să se retragă în natură. Păi avem deja un mini-sat de naufragiați! Fiecare are nevoie și de o grădină în care să cultive ECO, că doar nu cumpără roșiile și ardeii ăia fără gust de la hypermarket? La fel, patru-cinci găini, care să facă ouă. Un lan de porumb ca să hrănească găinile, etc. E nevoie de ceva spațiu pentru fiecare familie dintr-o astfel de comunitate. Și noi suntem cam mulți… peste 7 miliarde… and counting…
Mie mi se pare că nici așa nu merge! Deși încercăm să o ardem ECO cu cele mai bune intenții mi se pare că ne gândim de fapt la noi mai mult decât de gândim la planetă. Lasă-i pe ăilalți să respire aer poluat, eu mă mut la țară și trăiesc ECO. Am nevoie de unelte să sap grădina? Dau o fugă la Dedeman să-mi cumpăr o sapă „made in China” că e mai ieftină. A… și un furtun din plastic, că trebuie să ud și roșiile.
Nu mai cumpăr pui cu hormoni, fac shopping doar de la slow-food. Știu că e scump, dar îmi permit. Mă plătesc destul de bine corporatiștii ăștia la care lucrez. Ce fac pentru banii cu care îmi cumpăr gel fără parabeni? „Piar” și marketing pentru o multinațională. Care are grijă de mediu! O dată pe an cumpără tricori albe cu sigla „Let’s do it” și ne scoate la adunat peturi de Timișoreana și prezervative folosite de prin păduri…
Nu știu ce e de făcut, dar cred că în loc să fim ipocriți, să încercăm cu orice preț să fim „altfel” și să fugim ca potârnichile prin păduri ca să trăim ca sălbaticii mai bine o luăm ușurel și ne punem mintea la contribuție să găsim soluții care funcționează. Nu doar pentru mine, pentru ai mei, sau pentru noi, cei câțiva care ne permitem. Altfel, știrile cu cei care au ales natura și s-au refugiat ca lașii cât mai departe de civilizație mă lasă rece.
Singura mea datorie este catre familia mea. Daca mutarea la tara sau unde naiba se gaseste face bine familiei mele, atunci ma voi muta. Nu-i treaba mea unde locuiesc restul, sa se mute cu totii, daca doresc.
Noi intentionam, cand ne vor da banii din casa, sa ne mutam din oras. Nu in suburbie, ci peste granite. Ori peste oceean (daca ne vine afurisita aia de viza) ori pe coasta dalmata, undeva la malul adriaticii. Partea proasta e ca ne-ar costa viata acolo o idee mai mult decat avem noi acum castigurile, dar poate se vor mai aseza lucrurile in viitor. Nu-mi doresc sa-mi cresc copilul la etajul 4, chiar daca stam intr-un apartament foarte misto si chiar avem spatiu verde cat sa ne ajunga.