E povestea care-ncepe chiar atunci când vrei s-o spui,
E cărarea ce deschide inima oricui.
Delicată de poeții-o fac să-ncapă într-un vers
Doar iubirea este forța cea mai mare-n univers
O, tu ascultă-mă…
Vă iubesc la fel ca mine, ca pe mine vă iubesc
Nu-nțeleg de ce iubirea o folosiți pământesc
Ce-i iubirea? E iubire! Bucurați-vă de ea
Ia cât vrei, n-ai cum a ține din ea cât de mult ai vrea
O, tu ascultă-mă…
Am să strig mereu spre viață, viața va striga și ea
Și ne vom trânti-n iubire, ne vom tăvăli în ea.
Vom sălbătici-mpreună bucuria de a fi
Vom fi numai o iubire, vom fi numai a trăi.
O, tu ascultă-mă…
Iubesc inteligența, acestui neam robit
Măestrește-n el făina lucrului dospit
Cum să mănânci păinea țării, cea vândută de români,
Cum să-l iei pe Iuda-n brațe să te scape de străini?
O, tu ascultă-mă…
Simt puterea strămoșească, mă trântește de popor
Toți străbunii strâng în brațe sufletul nemuritor
Vreau să dau curaj la suflet să se-arunce cât mai sus,
Vreau să-i dau puterea stelei să coboare cum s-a spus
O, tu ascultă-mă…
Românie, copil tânăr, te iubim și te veghem
Noi avem ființa-n inimi și străbunii noi suntem
Dacii noi i-am inventat pe când eram copii
La romani le-am tolerat coviltire fistichii
Ca să știi…
Timpuri noi – „Tu ascultă-mă”
Comentarii recente