La parterul blocului în care locuiesc activează două saloane de înfrumusețare. Unul mai vechi, care a schimbat deja vreo trei chiriași (toți având același obiect de activitate), celălalt mai nou.
În fața scării mele sunt 6 locuri de parcare de reședință, 18 în total pentru 3 scări ale blocului. Toate locurile sunt – evident – rezervate de proprietari, persoane fizice. Niciunul dintre cele două saloane nu are măcar un loc de parcare pentru clienți.
Încă mă mai tund – nu prea des, ce-i drept – la un tip care a lucrat la unul din saloanele din blocul meu. Ei s-au mutat de mai bine de un an, undeva pe strada Agrișelor. Unul din principalele motive pentru care au făcut-o? Ați ghicit: lipsa parcării. Pe Agrișelor e parcare cu plată, de fiecare dată găsesc măcar un loc liber când merg să mă tund.
Nu ridic niciodată triunghiul galben care blochează locul de parcare pe care îl plătesc. Sunt singurul care face chestia asta la mine în bloc. În rest, toată lumea are grijă să-l ridice când pleacă, unii chiar îl încuie cu lacătul. Să fie siguri că parcarea zace goală întreaga zi și nimeni nu o poate folosi.
Locul meu de parcare e fix în fața unuia dintre saloane. Am decis să nu-l blochez pentru că știu cât înseamnă pentru business-ul lor să aibă măcar un loc pe care clienții să poată parca mașina. Le-am spus fetelor de acolo chiar să-și invite clienții să parcheze pe locul meu. Singura rugăminte este ca atunci când ajung seara acasă, dacă locul e ocupat de unul din clienții lor, să iasă să mute mașina.
De cele mai multe ori găsesc locul ocupat. Cobor din mașină, întreb în salon cine e cu mașina și de foarte multe ori mut chiar eu mașina, pentru că în general sunt tipe care au vopseaua în păr sau ceara pe picioare. Nu mă deranjează să fac pe valetul. E ok! Scot mașina în stradă și o parchez pe a mea. Pe stradă sunt 3 benzi pe sens și nu sunt indicatoare de oprirea interzisă. Plus că de obicei ajung seara și traficul e foarte relaxat.
Se întâmplă însă ca locul să fie ocupat de altcineva, care nu e la salon. Atunci e problemă. Cred că doar într-unul din zece cazuri cel care parchează acolo lasă un număr de telefon în geam.
Chiar aseară am ajuns acasă pe la 17:15. Locul ocupat, Audi Q5 alb, număr BV-XX-ALI… Mașină de femeie, probabil Alina, sigur e la salon. Wrong. Nu era. Am dat câteva claxoane, nimic. Am lăsat mașina în stradă și am urcat. Am plecat din nou pe la 18, m-am întors pe la 18:30, mașina tot acolo. Iar claxoane, iar nimic.
Cât de greu să fie oare să lași un număr de telefon pe bord dacă știi că ai ocupat un loc rezervat? E o chestiune de bun simț și se pare că unul din zece șoferi care parchează la mine nu îl are.
Am găsit un bon de parcare și am scris cu pixul pe spate:
Nu era mai simplu să lăsați un număr de telefon pe bord pentru a vă putea suna să mutați mașina? Numărul meu de telefon este 0723.xxx.xxx
Și l-am lăsat în chederul de la ușa șoferului. Am parcat apoi în spate cât să blochez, dar să nu fie imposibil de ieșit, dacă făceai mai multe manevre. Vecinul de lângă mine avea locul blocat, dar lipsea, așa că era ceva spațiu de manervre. Apoi am intrat în casă.
Mă așteptam să mă sune. N-a făcut-o și mașina a dispărut pe la 20:30, fără să surprind momentul.
M-am confruntat cu situația asta de foarte multe ori. De multe ori grăbindu-mă să ajung acasă din varii motive. Refuz însă să blochez locul pentru că mi se pare o tâmpenie să ținem zeci de locuri de parcare blocate în timp ce, la rândul nostru, vânăm locuri libere în alte zone ale orașului, ziua întreagă. Tot mai sper că oamenii se vor educa și vor învăța un lucru atât de simplu: ai parcat pe locul altuia? Lasă-i posibilitatea să te sune dacă vine acasă! În rest – „you’re wellcome!”
Așa că azi mi-am făcut niște flyere, pe care să le am în mașină și pe care să le las fiecărui bizon sau bizoancă ce parchează pe locul meu fără să lase un număr de telefon.
Cât de simplu ar fi dacă toți ar avea așa ceva… bun simț, vreau să zic.
BONUS – Flyer gata de editat / printat
Comentarii recente