Cum gândesc angajații

Poveste realã, petrecutã acum douãzeci de minute.

Sunt pe plajã la Mamaia. Termin de citit ceva și-mi aduc aminte ce mi-a zis un amic: “Au scos ãștia Holsten Radler. Tre’ sã bei, e cel mai bun radler. Mai bun decât Ciuc“. E dimineațã încã, așa cã ar merge sã încerc. Vãzusem ieri la un chioșc dupã plaja Golden Tulip. Cam departe… Da’ dacã mi s-a pus pata, mi s-a pus! Plec. Trec pe lângã alte trei-patru chioșcuri. Le ignor. Eu vreau Holsten Radler! Parcã e mai departe decât am crezut… Acum am plecat, mã duc! Ajung! E la frigider și e rece! Deschid frigiderul și înșfac una. Sã iau douã? Nu… Dacã se-ncãlzește nu mai e bunã… N-are prețul afișat. Restul berilor, cam 5 lei toate. Probabil tot 5 și asta. Caut în buzunar, am una de 5 lei. Perfect! Întreb totuși cât costã. Una din fete mã trimite “înãuntru la colega sã o scaneze“. Colega nu e, așa cã vine ea. Scaneazã. Nimic! “Produs inexistent!”. Mai dã o datã. La fel. “Nu pot sã vã vând! N-a bãgat-o șefa în calculator!“.

Nu pot sã cred! Insist! Nimic. “Luați altceva! Ursus, Ciuc, orice!“. Eu nu vreau “orice”. Eu vreau Holsten Radler! Am venit special pentru asta! Am trecut în drum pe lângã trei choșcuri cu “orice”! Vin de departe! Degeaba… Nu se poate scana, nu se vinde! Se uitã în frigider și numãrã berile. “Doi, patru, șase,… Ia uite fatã! Fix douãșpatru! Un bax!! Nu s-a vândut niciuna! De-aia, cã n-a bãgat-o șefa…”

Mã resemnez… N-ai cu cine…

Plec. Mã întorc pânã la șezlong și plec în direcția opusã, spre “butoaie”. Sunt hotãrât sã beau Holsten Radler. Am noroc! Dupã Vega e un chioșc. Are! Iau una rece. 5 lei! Bãnuiam eu!
O iau pe podețul de lemn spre mare. Sã vin pe lângã apã. E mai plãcut. Îmi vine sã desfac cutia. Mã abțin. Trebuie sã o savurez! E muncitã!

Pe drum mã gândesc la cele douã “fete”… Oare ele la ce se gândesc? Oare le-a trecut acum prin cap cã ar putea sã noteze pe o foaie câte Holsten Radler au vândut, apoi sã le scaneze mai târziu? Nu cred! Sunt ocupate. N-au timp sã se gândeascã!

Beau bere. E bunã! Trebuie sã fie!

PS. Aceasta e prima postare pe blog de pe telefon. Scrisã cu WordPress pentru Android, pe plajă. În timp ce beau bere. Holsten Radler…