O vorbă din popor zice: „Spune-mi cu cine te-nsoțești, ca să-ți spun cine ești!” Și cât adevăr găsim într-însa! Probabil cel mai bun exemplu îl vedem zilnic la televizor atunci când se relatează de la Guvern sau din Parlament, dar asta e altă discuție. Acum vreau să vă arăt cum se aplică zicala în „business”.
Acum ceva vreme am primit următorul reply la un newsletter pe care l-am trimis către cei care s-au abonat la lista de noutăți de la VIAROMANIA. Am subliniat „cei care s-au abonat” și repet, tocmai pentru a fi foarte clar că individul care ne-a trimis reply-ul a făcut abonarea voluntar, cu câteva zile înainte. Apoi ne-a trimis asta:
Uau! Atâta profunzime mai rar! Și ceea ce vreau eu să scot în evidență aici este semnătura lui foarte proeminentă, cu firmă, funcție, telefoane, email-uri, etc. Semnând email-ul trivial de mai sus cu datele firmei pentru care lucrează, eu înțeleg conținutul ca venind din partea acesteia, de ce nu chiar ca punct de vedere oficial al companiei, prin reprezentantul său de vază.
Nu avem nicio relație comercială sau de altă natură cu firma respectivă, dar sincer, nici nu mi-aș dori să am vreodată de-a face cu ei. De ce? Pentru că „firma” nu e ceva așa, abstract. Firma sunt oamenii care o reprezintă! Și dacă unul dintre ei e în stare să reacționeze așa, pentru mine e de ajuns să-mi fac o părere și să vreau să-i evit.
Nu vi se întâmplă de multe ori să alegeți să vă faceți cumpărăturile la un anumit magazin, doar pentru că vă place cum se poartă angajații de acolo cu voi? Pentru mine relația pe care o am cu un furnizor de servicii depinde foarte mult de aspectul ăsta! Mai mult decât prețul, care din păcate ajunge să primeze tot mai mult în perioadele astea economice tulburi…
Despre cazuri de angajați care își fac de cacao firma la care lucrează v-am mai povestit. La fel și despre angajați care o reprezintă cu cinste și atrag clienți și datorită atitudinii lor.
Dacă exemplul de mai sus este totuși unul „extrem”, o să vă mai dau unul, care de data asta aduce atingere profesionalismului pe care firma respectivă pretinde că îl oferă. Este vorba despre o firmă care se ocupă cu servicii de „email marketing”, adică de genul celor care vă trimit vouă să zicem newsletter-ul de la eMag, sau orice alt magazin online la care sunteți abonați. Pentru că firmele serioase, în general, externalizează acest serviciu, lăsându-l în seama profesioniștilor.
Tocmai din partea unui astfel de „profesionist”, angajat al firmei de „email marketing” am primit zilele trecute o invitație la „Internet & Mobile World 2014”. Care invitație arată așa:
Nu o să mă leg acum de subiectul care începe cu literă mică, de lipsa unor spații care se cereau pe acolo, sau de trecerea de la adresarea la persoana a 3-a, la „pertú” pe parcursul invitației ci de un aspect să zicem „etic”: modul în care trimiți un email la mai mulți destinatari, simultan. Am mai dezbătut acest subiect pe blog, tocmai pentru că mă enervează la culme. Și dacă de la persoane „neavizate” mai pot trece cu vederea, în cazul de față „regula” e încălcată tocmai de cineva care ar fi trebuit să o impună ca standard, având în vedere firma la care lucrează și obiectul de activitate. Dacă nici cineva care reprezintă o firmă de email marketing nu știe cum să facă astfel încât să trimită un email corect, atunci ce pretenții să am de la cei de teapa celui despre care vă vorbeam mai devreme?
Cert este un lucru: felul în care angajații tăi comunică – verbal, în scris, prin gesturi – cu clienții sau potențialii tăi clienți, îți afectează organizația. Și o face mai mult decât crezi tu!
Iar asta ar trebui să te intereseze și poate ar trebui să aloci mai mult timp observând diverse lucruri. Pentru că „cine se aseamănă, se adună” și fără să-ți dai seama, într-o zi s-ar putea să nu înțelegi de ce nu „merge treaba”.
2 Responses
[…] Cine se aseamănă, se-adună, v-am mai zis asta! Iar partid cu rădăcini mai adânci în comunism decât PSD-ul, mai rar. Așa că, ciocu’ mic și joc de glezne… Motivul 1, busted! […]
[…] Cine se aseamănă, se-adună, v-am mai zis asta! Iar partid cu rădăcini mai adânci în comunism decât PSD-ul, mai rar. Așa că, ciocu’ mic și joc de glezne… Motivul 1, busted! […]