Deunăzi, am fost provocat – împreună cu câțiva prieteni – să ne facem publice planurile pentru 2015. Așa numitele “New Year’s Resolutions“, cum ar spune americanii.
Și da, recunosc, obișnuiam să am astfel de “apucături“. O clipă chiar am început să mă gândesc care ar fi planurile mele pentru noul an, însă discuția a alunecat înspre alte subiecte și ne-am oprit din “mărturisit”.
În aceeași seară, la culcare, deschizând cartea pe care o citesc, dau fix peste următoarele fraze:
(…) aproape toate viciile oamenilor își trag seva din viitor. Recunoștința privește înspre trecut, iar iubirea către prezent; frica, avariția, dorința carnală și ambiția privesc înainte. (…) Visul nostru e o nație întreagă care să gonească neîncetat după capătul curcubeului, niciodată bună, onestă sau fericită acum, ci grămădind tot darul real căpătat în prezent la fundația pentru altarul viitorului.
Și am rămas pe gânduri…
Cât adevăr! Suntem uneori de foarte multe ori atât de preocupați să ne facem planuri încât uităm că singura certitudine pe care o avem e prezentul. Clipa asta, momentul ăsta. Și ne amăgim că mâine ne vom schimba. Că mâine vom îndrepta ceea ce abia am stricat. Că mâine, poimâine, săptămâna viitoare sau “la anul” vom face ceea ce n-am avut curajul, forța, sau pur și simplu dispoziția să facem acum, azi. Planurile pentru viitor maschează doar frica noastră pentru prezent. Sunt scuza pe care ne-o oferim nouă înșine atunci când rămânem fără argumentele care să ne justifice comportamentul prezent. Simțim nevoia chiar să ne facem publice “New Year’s Resolutions”. Pe Facebook, pe bloguri, între prieteni la un pahar de vin. Mărturisindu-le, credem că ne vom auto-obliga să ne ținem de ele. Nimic mai fals! “Drumul către Iad e pavat cu bune intenții“.
Și uite fix d-aia nu-mi fac planuri pentru 2015. Ceea ce vă doresc și vouă!
Cum zic si indienii : Noi ne gandim la ce avem, voi, europenii, va ganditi la ce nu aveti 🙂
Indienii „pieile roșii” sau ăia din India? Ca să știu dacă e o gândire sănătoasă :))