Fiecare părinte îşi doreşte să comunice deschis cu propriul copil, să-l audă povestind entuziasmat şi împărtăşindu-i despre lucrurile pe care le-a făcut. De asemenea, fiecare părinte are nevoie să ştie ce se întâmplă cu copilul său atunci când el nu este în preajma sa. Totuşi, se întâmplă ca unii copii să nu povestească atât de deschis pe cât şi-ar dori părinţii lor despre lucrurile pe care le-au făcut în decursul zilei (mai ales la şcoală sau la grădiniţă). Atunci când căutăm explicaţii şi soluţii pentru această situaţie adesea auzim „Dar aşa fac mulţi copii, nu trebuie să vă îngrijoraţi!”. Şi, totuşi, cuvintele „Se întâmplă des să nu povestească copilul pe acasă ce face!” nu ne mulţumesc şi nici nu ne sunt suficiente ca explicaţii. Noi, ca părinţi, simţim că avem nevoie de mai mult de atât – avem nevoie să găsim soluţii concrete care să ne ajute în această situaţie.
La întrebarea “Cum să facem astfel încât copilul să ne povestească despre lucrurile pe care le-a făcut?” voi răspunde în seria de articole scrise pe această temă, care va fi publicată pe parcursul următoarelor zile.
Vorbind de-a lungul timpului cu părinţii copiilor cu care lucrez mi s-a adus la cunoştinţă o serie întreagă de situaţii cu care ei se confruntă în relaţia cu copilul. Deşi fiecare mărturisire are propriul specific am realizat că sunt câteva situaţii prin care trec cei mai mulţi dintre părinţi. Astfel, aud destul de des „Dar nouă nu ne povesteşte acasă nimic din ce face la grădiniţă/şcoală!”. De obicei, aceste vorbe sunt urmate de „Mi s-a mai spus că este normal, că mai toţi copiii fac aşa, dar…”. M-am gândit destul de mult la această situaţie şi la aceste vorbe care adesea erau însoţite de multe emoţii – curiozitate, nerăbdare, tristeţe, nemulţumire, frustrare, enervare etc.
Vorbind cu părinţii am descoperit de unde izvorăsc aceste emoţii şi întrebările despre ce a făcut copilul la grădiniţă sau la şcoală, cum s-a simţit, ce jocuri a jucat în parc, cum s-a înţeles cu bunicii sau cu bona, ce prieteni şi-a făcut, ce a învăţat nou, ce activităţi a desfăşurat etc. În cele mai multe dintre cazuri este vorba despre nevoia noastră ca părinţi de a şti că proprii noştri copii au fost în siguranţă, că au trecut prin experienţe plăcute şi benefice lor, că au primit tot ce au avut nevoie. De asemenea, este vorba despre nevoia noastră de comunicare şi apropiere cu propriul copil, despre nevoia de acceptare şi iubire, dar şi despre nevoia de încredere pe care să o primim de la ei devenindu-le astfel confidenţi.
Şi mai este vorba despre ceva foarte important …avem nevoie ca aceste nevoi ale noastre să fie recunoscute şi împlinite! Este important pentru noi ca nevoile noastre să fie întâmpinate cu empatie. Avem nevoie să fim înţeleşi!!!
Folosind unele dintre principiile Comunicării Nonviolente – proces conceput şi dezvoltat de doctorul în psihologie Marshall B. Rosenberg – un prim lucru pe care îl putem face este să descoperim care este nevoia noastră personală. Practic aflăm care este nevoia din spatele lui „Ce ai făcut azi la…?” şi o recunoaştem. Apoi, în al doilea rând, o comunicăm copiilor noştri, vorbind despre cum ne simţim – vorbind despre noi înşine. De exemplu, putem spune „Sunt foarte curioasă să ştiu ce ai făcut azi pentru că am nevoie să ştiu că ai fost fericit şi în siguranţă!”, „Sunt nerăbdător să-mi povesteşti ce ai făcut la cursurile X, pentru că am nevoie să ştiu că faci ce-ţi place/ că ce ai făcut acolo este cu adevarat ce ni s-a promis că vei învăţa!”, „Eu mă simt trist(ă) atunci când nu-mi povesteşti despre ce ai făcut azi pentru că nevoile mele de comunicare şi apropiere nu sunt împlinite”.
Apoi îi puteţi spune câteva moduri şi strategii prin care putem împlini aceste nevoi sau – de preferat – le stabiliţi împreună! Şi eu la rândul meu, vă voi exemplifica şi descrie câteva strategii în articolele care vor urma.
În articolul de luni vom descoperi de ce copiii refuză să povestească acasă despre lucrurile pe care le-au făcut. Descoperind aceste „cauze” vom reuşi să-i înţelegem mai bine şi să procedăm astfel încât ei să dorească din ce în ce mai mult să ne împărtăşească experienţele lor.
Articol scris de: Mihaela Tiron.
Articolul original a fost publicat în data de 5 aprilie 2013 pe „Blogul pentru copii”, blog pe care din păcate l-am pierdut dintr-o gravă neglijență. Am decis să încerc recuperarea tuturor articolelor valoroase de pe acest blog și să le republic aici.
1 Response
[…] În prima parte a acestei serii de articole am vorbit despre care sunt nevoile noastre, ca părinţi, atunci când cerem copiilor să ne povestească despre ce au făcut la grădiniţă, şcoală sau în alte contexte unde şi-au petrecut timpul în ziua respectivă. Am descoperit că este important să recunoaştem şi să ţinem cont de aceste nevoi. Pentru o relaţie vie şi armonioasă cu propriul copil este la fel de important să descoperim şi care sunt nevoile lui. În acest fel vom putea descoperi de ce copiii refuză să povestească uneori. […]