Recunosc, până weekend-ul trecut nici nu auzisem de satul Măgura. Sau poate să fi auzit și să-mi fi intrat pe o ureche și să-mi fi ieșit pe cealaltă. Mi se întâmplă destul de des.
Măgura este un sat din județul Brașov, administrativ făcând parte din comuna Moeciu. Datorită accesului un pic mai dificil, mai ales pe timp de iarnă, satul este oarecum ferit de invazia „turistului” obișnuit să parcheze mașina chiar lângă buza pădurii de unde să coboare eventual cu două peturi de bere în mâini și trei pungi de semințe în buzunar. Se află chiar în Rezervația Naturală Piatra Craiului, panorama care ți se înfățișează în faza ochilor fiind una de excepție.
Cel mai ușor mod de a ajunge în Măgura este din Râșnov – Zărnești, fie că veniți dinspre Brașov fie dinspre Predeal (drumul spre Râșnov).
Am ajuns la Măgura sâmbătă dimineața și deși ninsese binișor toată ziua de vineri și noaptea spre sâmbătă, drumul de acces era în stare bună, cu material antiderapant și zăpadata bătătorită de utilajele de deszăpezire. Există o singură zonă mai dificilă, cu pante destul de abrupte și serpentine unde nu ai ce căuta fără anvelope de iarnă în stare bună. Odată ajuns însă, uiți de dificultatea drumului și rămâi mut în fața frumuseții naturii. Masivul Piatra Craiului în stânga și Munții Bucegi în dreapta te fac să îți dorești să nu mai pleci vreodată de acolo.
Am fost oaspeții Pensiunii Casa Dobre și am ținut neapărat să folosesc cuvântul „oaspeți” pentru că descrie cu adevărat modul în care am fost primiți și tratați de Paul și Laura, proprietarii acesteia. Pensiunea este foarte frumoasă și încăpătoare iar gospodăria te face să te simți ca în copilărie când mergeai la bunici. Bucate tradiționale, țuică de prune, lapte proaspăt muls, plimbare cu sania trasă de cal, călărie, gazde primitoare și liniște… rețeta perfectă pentru un weekend frumos! Dacă figurile gazdelor vi se vor părea cunoscute să știți că i-ați văzut probabil la PRO TV, emisiunea „Serviți vă rog”.
Din păcate vremea a fost destul de mohorâtă, ceața nu prea s-a ridicat de peste munți așa că nu prea am reușit să fac cine știe ce poze. O să vi-l arăt doar pe Paul călare pe Mircea.
😉
felicitari!
ti-am citit intai postarile referitoare la roma apoi am citit mai multe de pe blog….
un alt fost : programator, iubitor de munte, etc…