Omule care votezi cu Victor Ponta…

Recunosc sincer că sunt deja 10 zile de când nu reușesc să-mi găsesc locul. Oricât aș încerca să mă calmez și să las lucrurile să-și urmeze cursul firesc, simt că nu pot. Nu pot să nu fiu uluit de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu. Și uluirea mea se transformă încet dar sigur în consternare.

the-big-why

Încă refuz să accept că există un număr atât de mare de oameni care pot fi manipulați atât de ușor. Care acceptă, aprobă și chiar îmbrățișează maniera mizerabilă prin care PSD-ul încearcă să-și împingă candidatul spre Cotroceni. După cum am spus și la finalul ultimului meu articol legat de subiectul Ponta vs Iohannis, mi-aș dori enorm de mult să primesc o explicație pe care să o pot înțelege și eventual accepta. O formulare logică, rațională, de om care gândește, care acționează în urma unui raționament și nu a unor impulsuri.

Așadar, lansez o întrebare către cei care votează cu Victor Ponta și care îl susțin în continuare pe acesta:

Omule care votezi cu Victor Ponta, care sunt argumentele tale? De ce îl votezi?

Încerc să citesc pe cât posibil articolele  sau opiniile de pe diversele rețele de socializare pe care susținătorii lui Victor Ponta le publică, deși – recunosc – e foarte greu. Încerc să-mi potolesc consternarea care deja mă obosește cu o fărâmă de argument logic, cu o fărâmă de raționament. Până acum, n-am reușit! Ba mai mult, consternarea crește, apropiindu-se vertiginos de ceva mai puternic, sentiment pe care nu-l pot încă descrie într-un cuvânt.

Niciunul, dar absolut niciunul din cei ale căror postări le-am citit nu reușește să argumenteze în mod coerent de ce votează cu Victor Ponta. În schimb, toți, dar absolut toți, postează atacuri asupra „dușmanului”, imitând același lucru pe care îl face PSD-ul de când a început campania electorală. Aruncă cu mizerie în jurul lor, ca într-o zvârcolire disperată, sperând să murdărească totul în jur, astfel încât propria mizerie să nu mai sară în ochi. Mi se pare absolut jenant ca tu, ființă bipedă, cu pretenții de homo-sapiens, care are pretenția că gândește, să insiști pe lucruri lipsite de sens și de logică, frizând adesea ridicolul.

Când Gabriela Firea a postulat faptul că dacă nu ai copii nu poți fi un președinte bun, am râs. Mi s-a părut amuzant și am zis că se încadrează în categoria „glumițelor de comitet” atât de apreciate în cercul PSD-ist. Râsul mi-a înghețat însă pe față pe măsură ce mi-am dat seama că nu a fost nicio glumă! Individa chiar credea asta. Mă simt deja stânjenit doar la ideea că discut despre acest lucru, însă nu-mi dai de ales. Trebuie să scriu, în speranța că poate, citind, te fac și pe tine – om care votezi cu Ponta – să roșești un pic, jenat. Nu, ăsta nu poate fi un „argument” pentru nimic! Faptul că un om nu are copii, indiferent care ar fi motivele sale, nu poate fi adus în discuție ca argument pentru a defini niciuna dintre virtuțile sau cusururile sale. Punct!

Ești probabil ortodox și respect asta. Deși probabil nu tu ai ales, ci au făcut-o părinții tăi pentru tine, respect asta în continuare. Sunt un mare „fan” al dialogului interconfesional. Dar nu pot să accept asta ca pe o virtute de-a ta! Și nu pentru că n-aș crede că valorile creștinismului pot înnobila caracterul unui om. Dimpotrivă, cred cu tărie în lucrul ăsta! Cred însă că nu „titulatura”, de cele mai multe ori primită „gratuit” îl identifică pe om cu valorile acesteia. În primul rând, credința se trăiește, nu se declară. În cazul de față e fix invers.

Atunci când PSD-ul și candidatul Victor Ponta au adus ortodoxia în centrul atenției încercând în mod stupefiant să și-o atribuie ca pe o „virtute”, am crezut din nou că este o „gafă” de campanie. Am zâmbit din nou, însă ca și în cazul afirmației Gabrielei Firea, zâmbetul mi-a înghețat pe față pe măsură ce „Partidul”, Ponta și susținătorii săi au continuat să marșeze pe asta. Uluirea mea căpăta deja accente de consternare. Candidatul Victor Ponta a făcut probabil cel mai mare deserviciu unei Biserici Ortodoxe a cărei imagini era și așa una din ce în ce mai șifonate, folosindu-se de ea și angajații acesteia pentru a ajunge la funcția „supremă”. Mituirea preoților pentru a face campanie electorală este unul din cele mai mârșave lucruri pe care le poate face cineva. Și să te mai declari mândru că ești „ortodox” a fost deja ridicat la stadiul de ridicol. Nu stimate alegător de Ponta, nici acesta nu poate fi un „argument”, mai ales în aceste condiții.

Deși a fost tema centrală a campaniei PSD, am lăsat laitmotivul „mândru că sunt român” la sfârșit. Pentru că – deși nu sunt încă sigur de acest clasament – este probabil cea mai jalnică încercare de a transforma un fapt în sine, din nou, într-o virtute. Oameni buni, trăim în România, suntem cetățenii acestei țări, prin urmare toți ne numim „români”. E însăși motivul pentru care putem merge să votăm și să alegem Președintele țării!

În România, ca de altfel peste tot în această lume, într-un spațiu geografic delimitat de linii vizibile doar pe hartă, numite frontiere de stat, trăiesc mai mulți sau mai puțini oameni. Iar oamenii sunt diferiți, chiar și într-un spațiu delimitat de frontiere: unii sunt scunzi alții mai înalți, unii sunt slabi alții sunt grași, unii au pielea mai albă alții mai închisă la culoare, unii au părul creț alții nu. O parte dintre ei își au originile mai mult sau mai puțin îndepărtate în alte părți ale acestei lumi. Fie str-străbunicii, străbunicii, fie bunicii lor au fost englezi, ruși, germani sau au avut alte naționalități. Numim asta etnia respectivului cetățean. Dacă mergem foarte adânc în arborele genealogic al fiecăruia dintre cetățenii acestei țări, probabil la un moment dat vom ajunge inevitabil pe alte meridiane ale acestui glob. Chiar până în „grădina Edenului”, corect? Că din câte știu eu, creștinii sunt de acord cu asta, nu?

Presupunând că ai urmărit raționamentul până aici și că l-ai înțeles, te rog – alegătorule de Ponta – explică-mi cum poate etnia să definească capacitatea unui om de a îndeplini funcția de Președinte al României. E ca și cum eu aș candida și mi-aș stabili sloganul de campanie: „Mândru că am părul creț!”.

Am văzut afirmații grave la adresa etnicilor maghiari (culmea!) pornite tocmai din această idioțenie fără sens. Și nu de la „sudiști” care nu au cunoscut în viața lor un om de altă etnie, dar care își dă cu părerea de câte ori are ocazia, ci de la oameni care au colegi de serviciu, care au vecini, care poate au și rude prin alianță cu care nu împărtășesc nici aceeași etnie nici aceeași religie. Oameni buni, voi chiar nu vedeți ce v-a făcut „Președintele care unește”???

Așadar, în al doisprezecelea ceas, omule care votezi cu Ponta, te rog, te implor, spune-mi și mie: de ce îl votezi?

P.S. Promit că acesta va fi ultimul articol legat de subiectul „alegeri 2014”, cel puțin până după rezultatul acestora.

Sursa foto

Ți-a folosit acest articol?

Click pe o stea pentru a vota!

Evaluarea medie 0 / 5. Număr de voturi: 0

Niciun vot până acum. Fii primul care votează!